Ioana Miron
Ioana Miron s-a născut pe 10 noiembrie 1989, la Botoşani. A absolvit Liceul de Arte Ştefan Luchian, secţia Pictură. A studiat Litere şi Drept în cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi. Poemele ei au câştigat mai multe premii în concursurile dedicate autorilor nepublicaţi încă. A susţinut licenţa cu o lucrare despre Max Blecher, iar studiile de master le-a încheiat cu un studiu privind impactul dintre limbajul vizual şi cel verbal în cărţile ilustrate pentru copii, cu aplicaţie pe Alice în ţara Minunilor şi ilustratorii acestei poveşti. A debutat cu volumul de poezii Picaj, Casa de Pariuri Literare, 2016.
Asemic Writing
Semnificația figurării: Raportul dintre limbajul verbal și limbajul vizual
Raportându-ne la două categorii de surse ale narativității unei imagini, vom descoperi două maniere prin care imaginea caută un suport pentru a ființa, un suport fie verbal, fie vizual. Avem de-a face astfel cu două modalități complexe de lectură a imaginii, o lectură verbală, situație în care imaginea caută suportul textului, și o lectură vizuală, bazată pe imagine, pe sfera vizualului. În general, imaginarul uman corelează obiectele cu forma lor. Imaginea tinde uneori spre a fi mai puternică decât însuşi cuvântul. Ideală ar fi însă o comunicare mixtă între text și imagine, fiecare dintre ele folosindu-se de un cod specific, fie vizual, fie verbal. Orice imagine ce poate da naștere unui amalgam de evenimente luând forma poveștii poate fi interpretată în cheie narativă, deoarece întregul proces de narativizare a imaginii în sine se ancorează în naraţiunea vizuală oferită de textul la care se face referire.
Codul vizual este analog – imaginea este globală, prezintă o lume, iconic – se folosește de imagini sau iconuri, ce substituie parțial sau integral o realitate, pe când codul verbal înfățișează o lume in absentia, ce stă în locul unei realități. Totodată, codul verbal tinde către povestire, către descrieri, narațiunea vizând o stare de lucruri trecute, în vreme ce codul vizual tinde către dialog, dând senzația de prezent al acțiunii. Astfel încât, codul vizual poate fi considerat ca având un impact mult mai pregnant asupra receptorului-observator decât codul verbal: “the pictorial code is a more direct means of communication than the verbal code.”1 Rolul cheie al codului vizual, și deci al imaginii, este cel de a transforma o nouă realitate ce nu poate fi codată prin cuvânt: , “the real value of the image, however, is its capacity to convey information that cannot be coded in any other way.”2 Ilustrația este de o importanță crucială, atât în discursul verbal, cât și în cel vizual, are puterea de a preschimba o lume într-alta, având totodată capacitatea de a influența emoțiile receptorului, indiferent de categoria de vârstă căreia i se adresează. Imaginea ornează discursul verbal, adăugând un plus de semnificații textului: “We represent or describe something to someone.”3 Extrapolând, limbajul pictural este prin el însuși un tip de literatură, iar ceea ce leagă nucleele narative într-o imagine este semnificația simbolică desprinsă de acolo, dar și capacitatea de a interpreta, negocia și crea noi semnificații sau direcții de înțelegere a textului-suport. Cu alte cuvinte, vom sintetiza raportul privind limbajul vizual și cel verbal prin următoarea afirmație, ce stabilește o direcție clară de abordare a acestui tip de literatură, cel al cărților ilustrate: “pictorial language is literature in its own right […] illustrating makes the image concrete.”4
De obicei, scriitorii inserează imagini în scrierile lor, imagini ce pot reprezenta o temă, o idee centrală, pot fi imagini ce stabilesc un anume tip de personaj, un cadru-decor al acțiunii, sau alte aspecte ce țin de cromatică, tehnică, perspectivă sau postură a personajelor. Între universul imaginilor vizuale și realitatea textului poate exista uneori o graniță fină, abia perceptibilă, alteori pot exista discrepanțe în ceea ce privește stilul sau maniera de reprezentare abordată. Ilustratorii propun o experiență vizuală, un cumul de experiențe fanteziste. Întreg universul vizual este infinit în varietate și bogăție de imagine. Însă, în cazul cărților ilustrate, textul nu poate exista independent de ilustrație, așa cum nici ilustrația nu poate ființa fără textul în cauză. Există o relație de interdependență între text și imagine: textul și imaginea sunt simetrice, “text depends on picture for clarification; illustration enhances, elaborates text; text carries primary narrative, illustration is selective; and illustration carries primary narrative, text is selective.”5 Ambele reprezintă părți ale aceluiași tot compozit6. Artiștii ilustratori sunt creatorii unei lumi eminamente vizuale, sunt ghizii care pendulează între cele două lumi ficționale, lumea universului verbal și cea a universului vizual: “by laying out the illustration in particular way, the illustrator controles the readers’ journey through that world, much as a tour guy leads a group through a city or landscape. Like a tour guide the illustrator can move readers quickly from pace to place and happening to happening or cause readers a pause in one spot and let impressions settled in.”7 Prin intermediul proiecțiilor vizuale, întreaga realitate textuală devine un cod complex, un amalgam de proiecții vizuale, ce au ca scop principal evaziunea și intruziunile în fantastic. Artistul ilustrator este și el creator de limbaj (eminamente vizual, plastic); el are nevoie de un cod al său pentru a crea noi lumi. Fiecare face recurs la un cod unic, la o manieră specifică de ilustrare, însă nu putem separa codul respectiv de conținutul textului: “We cannot separate the code from the content. […] a selective code that is understood to be a code enables the maker of the image to filter out certain kinds of information and to encode only those features that are of the interest of the recipient.”8
Întreg tabloul compus atât din limbaj verbal, cât și din limbaj vizual, figurează de cele mai multe ori cu un singur nucleu narativ. Un rol deosebit de important joacă în acest caz asemănarea dintre ilustrații și text, sau cât de multe elemente literare sunt păstrate în cadrul imaginii, în vederea compunerii unei imagini de ansamblu cât mai verosimile. Nu putem interpreta imaginea în sine fără suportul literar; aceasta și-ar pierde în totalitate atribuția de imagine narativă.
_
1,, Codul pictural este un mijloc de comunicare mai îndreptățit decât codul verbal.” (Mabel Segun, The importance of illustration in children’s books, http://mabelsegun.com/Illustrating.pdf/ 16. 03. 2015, 18:42, t.n. I.M.).
2 ,,Adevărata valoare a imaginii este însă capacitatea sa de a transpune informații ce nu pot fi codate sub nici un alt chip.” (E.H. Gombrich, The Image and The Eye. Further studies in the psychology of pictorial representation, Phaidon Press Limited, Oxford, 1982, p. 147, t.n. I.M.).
3 ,,Reprezentăm sau descriem ceva prin cineva.” (E.H. Gombrich, The Image and The Eye, ed. cit. p. 172, t.n. I.M.).
4 ,,Limbajul pictural este literatură în sine […] a ilustra înseamnă a face imaginea concretă.” (Mabel Segun, The importance of illustration in children’s books, http://mabelsegun.com/Illustrating.pdf/ 16. 03. 2015, 18:42, t.n. I.M.).
5 ,,Textul depinde de imagine pentru clarificare; ilustrația îmbunătățește, elaborează textul; textul poartă firul narativ principal, ilustrația este selectivă; și când ilustrația poartă firul narativ principal, textul este selectiv.” (Sylvia Pantaleo, ,,Reading” Young Children’s Visual Texts, http://ecrp.uiuc.edu/v7n1/Pantaleo.html/ 16. 03. 2015, 20:45, t.n. I.M.).
6 “Text and illustration, each amplifying the other to create a unified whole.” (,,Textul și ilustrația, fiecare îmbinându-se cu celălalt în vederea creării unui tot unitar.”) (Charles Temple, Miriam Martinez, Junko Yokota, Children’s Books in Children’s Hands. An introduction to their literature, Pearson Education, INC, 2006, U.S.A., p. 145, t.n. I.M.).
7 ,,Pentru a zugrăvi o ilustrație într-un anumit mod, ilustratorul conduce călătoria cititorilor prin acea lume, aidoma unui ghid ce conduce un grup într-un anumit teritoriu sau oraș. Asemeni unui ghid, ilustratorul poate muta rapid cititorii dintr-un loc în altul, dintr-o întâmplare într-alta, sau poate induce cititorilor o pauză într-un anumit punct, lăsând libere impresiile să se centralizeze.” (Charles Temple, Miriam Martinez, Junko Yokota, Children’s Books in Children’s Hands. An introduction to their literature, ed. cit., p. 170, t.n. I.M.).
8 ,,Nu putem separa codul de conținut. […] Un cod selectiv este înțeles ca fiind un cod ce permite ilustratorului să filtreze anumite tipuri de informații și să codifice numai acele caracteristici care sunt de interesul receptorului. ” (E.H. Gombrich, ed. cit. P. 147, t.n. I.M.).