Nicolae Avram

fragmente din manuscrisul marea din spatele caselor de piatră cu acoperiş roşu

 

I

 

Eu sunt ticălos ca și voi
și iubesc violul și crima pruncii înjunghiați
incestul și tortura cu apa

plăcerea mea sunt micuţii cu privirile pierdute
voia mea e crima
strig şi muntele înzăpezit se prăvale în mare

totul e asasinat sunt copilul lui maria şi isus
de pe crestele munţilor vestesc plecarea spre înălţimi
acest gol ce se ascunde sub această aparență de mîini tăiate
sunt aceste lăcuste îmbrăcate cu purpură şi stacojiu? *

strig fără ca cineva să audă veselia şi chicotelile din gropile
fără cruce ale sinucigaşilor –
înaintea zorilor plîng pe cei ce cred în mine mai mult
decît în vocile morţilor *

_________________
* cînd l-am luat prima dată în brațe copilul meu s-a făcut mic
mic de tot precum o pasăre care se roteşte pe cer pînă cînd nu se
mai vede decît un punct negru și cînd m-am decis în grădină
pe covorul de petale de trandafiri risipiți de ploaie și cînd am fost
mai apoi în extaz cine mă va crede că nu am vrut nici o clipă
să distrug, ci să recreez?

* doar o mare întunecată o floare de lotus
și vîntul ca o jeluire surdă

 

II

 

fundul rîului e presărat de somoni morţi
primesc o haină albă copilul cu două capete îmi surîde
din borcanul cu formol de acum înainte viaţa fi va desăvîrşită

ce urît eşti în dimineaţa asta ce moacă de spart badoage ai
în timp ce spăl căcaturile tale tu-ţi pierzi vremea cu curvele scrii poezii
eşti obsedat sexual un beţiv un nebun *

taci i-am spus nu sunt nebun nu sunt nebun taci nu sunt nebun
în ziua aceea s-a dus la mă-sa a venit noaptea tîrziu şi-a aranjat borcanele
cu dulceaţă şi zacuscă în cămară

a început să cureţe cartofii pentru a doua zi a tăiat o găină ştia că-mi place
supa de pasăre cu găluşcuţe din griș am auzit apoi dezbrăcîndu-se şi apa
curgînd peste trupul ei a aprins lumina în cameră am auzit-o apoi scoţînd
un ţipăt sălbatec

îmi plac aceste lăcuste îmbrăcate cu purpură şi stacojiu

ninge cu sîngele spurcat al fetei cu care visam să dansez la baluri

în curtea spitalului un nebun îşi violează
tatăl decapitat *

_________________
* întunecimea se coace ca perele ascunse în şura cu fîn
tatăl meu e o şopîrlă

şi acest cireş înflorit sub apele mării nu e dintre cele mai pure veninuri ?

* ciobul ce-l ridic asupra mea e rugăciunea ninsă
din adîncul lacului de munte de aceea lăuntrica taină
se va ridica în picioare să mă cunoască
în întregime

 

III

 

toată viața fost-am lacom și bețiv
cu pietre m-au ucis bătrînii cetății
fost-am lăsat pe cîmp ca un snop de grîu
ca roadele măslinilor rămase pe ramuri a treia oară *

pe drum mă întîlnesc cu fata care ieşi din întuneric
şi mă prinse de boaşe o iau cu mine în taxi puştoaica
nu are mai mult de 10 ani părul spic de grîu

buze cărnoase roşii ochii verzi miroase a tutun are picioare lungi
fund bombat mestecă gumă

domnule ştiţi cumva unde dorm ibişii peste noapte
de ce caii şi călăreţii şi trîmbițele sună în timp ce dau ocolul cetăţii?

voi bate nucii voi frămînta pită şi voi aprinde lumînări pentru morţii de acasă

în camera de hotel o pun pe genunchi îi citesc poezii rîde
ciocnim un pahar de vin recunosc două aluniţe pe interiorul coapsei
i-o bag adînc pe gîtlej vomită

fără să stau pe gînduri o lovesc cu ţeava metalică de la duş
cade prăbuşită într-un lac de sînge

n-are importanţă fericirea aceea moarte ca un munte povîrnit
în cosiţele tale de aur *

copilul meu are mîinile năclăite și gîndurile pline de pietre de poticnire

plîng în pîntecul acestei scoici galbene îngenuncheat în valurile libere

_________________
* asasinat iată ce va rămîne din ultima cină

* ar trebui înălţat un templu asasinatului
şi pedofiliei

 

IV

 

senzaţia că totul e lichidare crima e profunzime fericit cel ce înfige adînc
pumnalul în inimă

de mult nu mai era fetiţa mea ci femeia mea îmi amintesc
prima ei zi de şcoală a intrat pe uşă grăbită şi-a aruncat ghiozdanul pe jos
a plonjat goală în piscină am penetrat-o pe la spate ca un animal *

apa se înroşi aşa de tare încît a trebuit să ucid cîinele să-i arunc leşul în bazin
apoi ori de cîte ori mă dorea fugea de la şcoală
îmi sărea pe genunchi îmi spunea
cît de rea a fost atunci îi spuneam să-şi dea jos chiloţeii s-o pedepsesc şi-n timp ce
îşi da jos chiloţeii şi-i sărutam ţîţucile de băiat rîdea cristalin

vreau copii tată vreau copii cu tine tată murmura în timp ce sta lungită în aşternuturi
precum o iguană pe stîncile însorite vreau copii tată vreau copii cu tine tată
vai n-o să mai fac niciodată tată îţi promit ţipa printre lacrimi de fericire
în timp ce o umpleam de spermă

o deschid ninge cu răni sexul ei micuţ e devorant

moartea se opreşte o clipă în lanul de grîu şi-mi face semn
nu trebuie decît să fac un pas să şuşotim împreună *

_________________
* vremea să plec de acasă cu orbitele goale deschid repede ferestrele

* dumnezeu e mama pe care o posed în noroiul purpuriu
îmi las lapţii în tata

 

V

 

lăsaţi copiii să ia marijuana lăsaţi copiii să fie violaţi
lăsaţi copiii să nască peste golul întunecat
o, sfîrcurile întărite de plăcere ale crimei *

vreau copii tată vreau copii cu tine tată
vai n-o să mai fac niciodată tată
îţi promit ţipa printre lacrimi în timp ce o umpleam
de spermă

m-am apropiat de groapă şi atunci m-am văzut
pe mine însumi devorîndu-mă ca pe o vită şi vlad drăgoi
după ce sorbi din sînge zise: „eu dacă mor te las să mănânci
din mine tu dacă mori mă laşi să mănânc din tine da”

dar o muscă mare şi neagră care intrase pe geamul deschis
luă cuţitul de pe masă şi începu să-mi smulgă dinţii du-te în ocean
i-am spus du-te în bălţi şi pe pustii mănîncă-ți pâinea
ia-mi tot ce vrei lasă-mi poezia e toată averea mea *

fiindcă propria-mi fugă de mine însumi e o incertitudine

căci şi azi simt gustul uşor sărat al sîngelui ei mirosul răsuflării
vinul care îi curgea pe gît mîna mea de bărbat pe sînul ei tăiat

iar apropierea reînvie șovăielnica ridicare
a capului din cenușă?

_________________
* clipa în care îmi iau copilaşul mort în braţe e unică
singur pe întuneric şterg briciul năclăit

* şi praful se lasă încet ca un sicriu acolo unde
eu voi fi încetat să urlu