Nicoleta Nap
Nicoleta Nap a debutat în 2017, cu volumul de poezie ușor desincronizat, aproape imperceptibil, Casa de Editură Max Blecher. A absolvit Facultatea de Drept, a lucrat 12 ani în presa scrisă, la Cluj-Napoca, și a cântat într-o trupă punk. Din 2013 locuiește în București.
Staniol pentru tata
Poza cu bărbatul ținut în perfuzii, cu oxigenul la nas, trecut bine de prima tinerețe,
revendicat în procese
purtate împotriva companiilor de tutun,
ea mă neliniștește, acolo înghesui bucata de folie de aluminiu sub staniol în pachetul de țigări.
Laba de picior cangrenată, dinții distruși, riscul de orbire și posibilitatea ca persoana iubită să
stea la căpătâiul meu dacă fac un atac cerebral:
S.F.
Sufocarea, masca de oxigen încriptate în creierul meu
și nu-mi voi cere scuze pentru aceste imagini cu potențial pornografic, cum alții nu își pun
cenușă în cap pentru adulter.
Asta e, aici ne trăim anonimele mizerii ale biologiei
aici urlăm cu bunacuviință și cu imaginea publică în gură și postăm chestii elaborate care atrag
respectul.
Văd o pizdă gigantică înghițind tot rahatul.
Frumosul proces al reproducerii, sublima revărsare de dragoste.
Să nu te trezești dacă ai murit. Să nu învii dacă vrei să găsești ceva acasă.
translation by Anca Roncea and Raj Chakrapani
Tinfoil for my father
The picture of the man on IVs, with oxygen in his nose, well past his prime,
claimed in lawsuits
against tobacco companies,
it worries me, the piece of tinfoil I cram in the wrapping of a pack of cigarettes.
The gangrened foot, broken teeth, risk of blindness and the possibility of a loved one having to
watch over me if I have a stroke:
S.F.
Suffocating, oxygen mask encrypted in my brain
and I will not apologize for these potentially pornographic images, as others do not atone for
adultery.
It is what it is, here we live the anonymous misery of biology
here we shout kindly and with the public image in our mouths and post elaborate things that
attract respect.
I see a giant pussy swallowing all the shit.
The beautiful process of reproduction, the sublime overflowing of love.
Don’t wake up if you died. Don’t come back to life if you want to find something at home.
Stația Lujerului – nimic verde de fapt, e doar o denumire istorică, nu ai motive să protestezi
Soft-ul care îți numără pașii își continuă treaba, bling bling: 1050, well done, ai coborât din
tramvai și din nou, bling bling, furia pe care doar atâția străini adunați unii în alții o generează,
un alt program bling bling
dă din coate elegant, ușor să te strecori prin tunelul de carne obosită
încă de ieri
aliniată în fața semaforului. Tu la fel. Idem. Item. Bling bling
500 de pași prin Orientul de împrumut
Miros de covrigi, de carne prăjită și de năut
(te trimit nicăieri
e problema ta)
Bling bling spre gaura de metrou
„Nu spera și nu ai teamă” mantra mea de pus în ramă
Scările rulante macină și prelucrează.
rutina zilnică
sunetul periuței electrice cu temporizator
devotament, corectitudine, intervale exacte
pastă de dinți și săpun folosite cu generozitate
depresia – doar un alt obiect de lux
mi-o permit. am resurse umane/financiare necesare
fac liste și calcule, am grijă să nu îmi pierd cardul
metronomic măsor fluctuațiile
aplatizez chimic asperitățile
dorm cu becul de frigider aprins
coșmar înseamnă că se arde și nu am unul de schimb
cu dinții curați și cu mâinile dezinfectate comand un fotoliu puf
cu gândul la Hilde Domin
și o floare artificială pentru balconul încins care extermină orice formă de viață
răspund la e-mailuri de serviciu, fac sinteze, concep declarații
și vreau pentru orice gest expuneri de motive
interpelez bruiajul
din mesaje private: o scurtă scuturare/frecare a organelor genitale nu mi-ar aduce niciun
beneficiu