Claudiu Komartin

 
 
 
Claudiu Komartin (n. 7 august 1983, București) a făcut, a dres, a scris, a publicat, a tradus, a editat, chiar a crezut, chiar a-ncercat, a fost plesnit cu sete peste bot și a continuat. Poate fi văzut zilnic la metrou Apărătorii Patriei ronțăind un covrig și cântând acompaniat de câinele său credincios, Cornel, o celebră melodie a lui Demis Roussos pe care a fost conceput într-o noapte geroasă de la sfârșitul anului 1982.

Mă știi nu te preface că m-ai uitat

O artă complexă o calificare superioară la locul de muncă
să dezvolte imunitatea la surogate la dogmele
omizilor ăstora nesătule
prea ocupate cu puritatea necruțătoare pentru a mai pricepe ceva.

La ce viteză de croazieră devine îndeajuns de real?
La ce viteză am putea uita că ne pustiim între noi de când lumea?
Să îți măsori forțele cu forța
unei stele care se prăbușește în sine. Să dormi mult

Să te trezești în toiul războaielor de exterminare a narciselor
soldat în cruciada împotriva zambilelor
și să îți amintești că ultima dorință a Marelui Măcelar
a fost să se reîntrupeze-ntr-un toporaș.

Chiar dacă tu acum nu poți să-l înghiți
nu înseamnă că nu se va găsi iarăși unul care să spargă
cu lingurița lui de argint coaja oului
copt în cenușa de la Treblinka.

Oftez în vis mă scol te lovesc cu sete ești sora mea bună
mă știi nu te preface că m-ai uitat eu eram în filmul
ăla în care îți futeam ursulețul de pluș
până când pe burtica lui a apărut chipul Fecioarei.

Sunt aici privește-mă cum prind muște și le îndes în spărtură
în timp ce-ți surâd
cu disperarea spălătorului de parbrize care știe că
de partea cealaltă a geamului este vidul.
 
 
secvențe

am tras în piept aerul cartierelor unde orice tentativă
de a vorbi îngrașă armate de microbi răbdători

carmangeriile deschise non-stop te vor convinge
că cineva ne mai acordă o șansă la transcendență

oriunde și-ar așeza păturica, ei știu că nu poate
urma decât un picnic pe mormântul cuiva

foarte aproape de locul în care a curs sânge,
o fetiță blondă se juca de-a v-ați ascunselea cu porumbeii

un satelit pierdut de o jumătate de secol a-nceput să emită din nou
cerând să afle dacă e adevărat că ne-am distrus între timp

dedesubtul lucrurilor pulsația unei glande
înfășurate-n drapelul celui pe care am încercat să-l uităm

„iarna s-a desfășurat fără teamă au avut loc ieșiri
dese din cetățui fiecare s-a apărat prin mijloace proprii”

în depărtarea ofilită a periferiei, cineva își lipise nasul
de vitrina plină cu delicatese de la Mefisto

și toate se petreceau în somnul unui om din Berlin

maldăre

nici astăzi nu ne-am spus vreo vorbă liniștitoare
nici astăzi soarele nu a fost blând cu pitbulii muribunzi
a trecut vremea când foamea ne râcâia mațele
și credeam că tăcerea ne va face iarăși vizibili
prin canioanele diferitelor forme de fetișism ale minții
degetele mele mânjite de orez cu lapte
de-abia se abțin să-ți atingă bărbia
maimuțe cu semiautomate au pătruns în orașe
aici doar sudoare și trepidație maldăre de eroism inutil
întreabă-mă de câte ori m-am gândit la tine în felul ăla
întreabă-mă cât de mult piper pun în mâncarea
asta de oameni înrăiți ce nu mai așteaptă nimic

24 iulie 2018
 
vară buhăită şi schimbătoare,
vară cu ploaie multă, cu morți blânzi pregătind
atacul masiv asupra splendorii
de care totuşi niciunul din noi nu se poate atinge, oricât de aprig
s-ar lucra la asta pe întuneric
vară cu incendii, cu măcelării ticsite,
cu tați intubați, cu fii viorii şi imagini pe care mintea ți le arată
şi îți ordonă cu voce de gardian „ÎNGHITE!”
vară ca o poetă bătrână şi rea
care ar mai vrea pulă da’ îi e jenă să
contrazică manualele –
nu te-ai mai duce odată

te dau pe orice
 
 
Younger Dryas vs Fackelmann

am citit undeva că ultima glaciațiune a venit
într-o zi de toamnă de acum 12690 de ani
cel puțin așa susțin cercetătorii din Potsdam
care au studiat sedimentele de pe fundul unui
lac din Germania
și apoi, îmi închipui, au mers la bere mulțumiți
că au rezolvat-o și pe-asta.
nu știu ce să zic, cifrele exagerat de exacte m-au
pus mereu în dificultate.
deschid larg geamul și încerc să înțeleg ceva
din ziua asta cusurgie
și mă gândesc la câte zile de toamnă de rahat
am trăit, şi-n fiecare putea începe.
după 22 ani de freze și bormașini, în blocul
de vizavi s-au mutat de curând niște
flăcăi veseli care ascultă o combinație
între muzica populară tărăgănată de la Tezaur Folcloric
și un soi de manele sănătoase ca la sfârșitul
anilor ’90.
mă gândesc că succesele răsunătoare ale lui Salam
în Franța
au început într-o zi ca asta,
sau ca aia de acum 12690 de ani,
fără preaviz și fără vreo posibilitate rezonabilă
de intervenție umană.
suntem la cheremul naturii, mi-l aduc aminte
filozofând pe unchiul Iulică
nici măcar nu mi-era unchi, dar să trecem peste.
sigur că trebuie acționat cumva, mi-am spus
uitându-mă la câteva documentare care m-au băgat în sperieți.
astăzi o să-mi iau o umbrelă galbenă
de la metrou și-o să-mi comand
o răzătoare universală Fackelmann
trebuie să încep să înfrunt toate astea.
 
 
Chestionar

Descrie-te în zece cuvinte.
Apoi fă pe o coală albă o schemă cu săgeți colorate care să arate legăturile între aceste cuvinte-cheie.
Care e cea mai mare calitate pe care o ai?
Dar cel mai supărător defect?
Către ce crezi că ar trebui ca societatea să tindă din punct de vedere politic?
Explică într-o frază rolul pe care îl are arta în viața ta.
Ce-ți place cel mai mult la țara în care trăiești?
Cum crezi că poți îmbunătăți percepția cunoscuților tăi asupra implicării active în viața comunității?
Ce capitale europene ai vizitat în ultimul an?
Cu ce naționalitate simți că ai cele mai multe lucruri în comun?
Ce înseamnă pentru tine Europa contemporană?
Crezi că ea trebuie să rămână un loc ferit de imigranți și de teroriști?
Te consideri o persoană care se adaptează ușor la un mediu nou?
Care e eroul tău literar preferat?
Dar personajul de film care te-a marcat cel mai mult?
Cât de des folosești anticoncepționale și arme de autoapărare?
Când ai realizat că vrei să practici meseria ta actuală?
Ce mâncare tradițională a altui popor ai vrea să o gătești la perfecție?
Cât de hotărât(ă) ești să ajungi la țelurile pe care ți le-ai propus?
Care este regizorul cu care ți-ar plăcea să stai la masă?
Dacă i-ai putea pune o singură întrebare, care ar fi aceea?
Ce ai zice dacă acest program ți-ar putea îndeplini cel mai mare vis?
Ce ai fi în stare să faci pentru asta?
Ai fi pregătit(ă) să renunți la drepturile tale pentru a-ți îndeplini integral potențialul?
Ai renunța la familie și la prieteni în favoarea unei culturi organizaționale care îți poate oferi tot sprijinul și afecțiunea de care ai nevoie în mod obiectiv?
Preferi o lume supravegheată și sigură uneia în care un dezaxat poate în orice moment să dea ordinea peste cap?
Ești de acord cu afirmația că un artist trebuie să gândească pozitiv și să antreneze prin munca lui energiile care ne fac mai plini de viață și mai productivi?
Ai accepta să omori un om al străzii sau un parazit social dacă ai ști că astfel va fi salvată o persoană care merită să trăiască?
Cât de departe ești dispus(ă) să mergi pentru conservarea valorilor pe care le reprezintă Organizația noastră?

Justifică-ți cu atenție răspunsurile și semnează-te în josul paginii.