Robert G. Elekes

 
 
 
Robert G. Elekes s-a născut într-o familie multietnică în 1985, în Braşov. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii Transilvania din Braşov. A primit titlul de doctor de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, în 2012, pentru o lucrare despre literatura de expresie germană din România în perioada comunismului. Debutează în revista „Corpul T”, în 2012. În prezent, predă literatură şi traduceri la Universitatea Transilvania din Braşov. A debutat cu volumul de poezie „aici îmi iau dinții-n spinare și adio”, Editura Tracus Arte, 2015, volum distins cu premiul „Iustin Panța” și Premiul Național „Mihai Eminescu”. În 2016 publică volumul de teorie literară „Kleinschreibungen (Scrieri cu Minuscule)”, Editura Universității Transilvania. Este inițiatorul clubului de lectură „Dactăr Nicu’s Skyzoid Poets”, la Brașov. Volumul de debut îi va apărea în America, la editura Black Ocean.

© fotografie Gildo Cassimo

muzică: George Pandrea, Water to My Roots

mă ştiu de când eram mic

m-am cunoscut într-o noapte
când mi-am simţit
picioarele reci pe sub plapumă
frecându-se de ale mele.
mi s-a făcut pielea de găină
am ridicat plapuma
şi m-am văzut acolo jos
în întuneric mâncând
scame din buricul meu

când am simţit
un aer respirabil pe faţa mea
şi m-am văzut în lumină
holbându-mă
m-am şters
la gură,
mi-am scuipat în mână
şi mi-am întins-o-n prietenie

atunci a fost prima noapte
în care am dormit împreună.
dimineaţă aveam pielea transpirată
şi miroseam a mine.
când m-a văzut mama
stând la masă lângă mine
a fost cam nedumerită
dar s-a gândit că tot nu prea am prieteni
deci e bine că m-am găsit
peste noapte
bunica s-a bucurat că-s tot ungur ca mine
bunicu` a zis că la fel ca mine am
părul tatălui meu şi s-a dus
în baie să plângă un pic.
s-au obişnuit toţi repede cu mine
doar tata nu a avut timp să mă cunoască
era deja în cluj la spital unde aştepta
ca omul de tinichea
o inimă adevărată.
Mama mi-a zis că i-a povestit
că mă înţeleg bine cu mine
că prezenţa mea mă ajută să trec peste tot rahatul ăsta
era în comă deja tata dar ea mi-a zis că nu i-a păsat
a zâmbit din colțul gurii,
cu balele strălucind în lumina aseptică,
la înmormântare m-am rugat pe mine
să arunc pământ pe coşciugul lui
pentru că eu nu puteam să mă mişc
să vadă rudele că îmi pasă, cum a zis mama să fac
la înmormântare m-am rugat pe mine să plâng
pentru că eu nu mai aveam apă-n mine
şi doar eu
am înţeles asta
ajunşi acasă am stat cu mine sub masă
în amurgul picioarelor
care mirosea a şosete îndoliate
în timp ce toţi la suprafaţă mâncau şi încercau
să aducă şi morţii lor
în discuţie.
în noaptea aceea a plouat până dimineaţa în camera mea
dar eram din fericire cu mine
m-am pus deasupra mea
şi m-am lăsat bătut de ploaie în locul meu.
ai mei şi-au dat seama repede că nu mai puteam să trăiesc
fără mine
m-au adoptat de parcă aş fi unul de-al lor
mi-au dat de mâncare de parcă aş fi unul de-al lor
m-au spălat de parcă aş fi unul de-al lor
mi-au tras palme şi m-au înjurat de parcă aş fi unul de-al lor
m-au îmbrăţişat de parcă aş fi unul de-al lor
într-o zi chiar m-au lăsat acasă singur cu mine
în sfârşit am putut
să mă joc de-a familia cu mine, aşa cum trebuie
mi-am făcut de mâncare, un sandwich cu unt şi ketchup
am stat frumos la masă cu mine şi mi-am povestit cum a fost la școală
apoi am făcut tema în locul meu pentru că eu nu eram în stare
m-am pus în faţa televizorului şi m-am mângâiat pe cap în timp
ce m-am uitat la un episod din sailor moon.
pe atunci îmi plăcea să joc fotbal cu nasturi
deci m-am trimis în căutarea
unor nasturi în dulapul din sufragerie
acolo păstrau ai mei haine grele, paltoane, blănuri, haine pentru înmormântări.
când am deschis dulapul am văzut că atârnau acum
şi hainele tatălui meu acolo
mai lipsea doar trupul lui
m-am uitat la mine
am văzut în ochii mei că mă bate același gând.
am început să mă îmbrac în hainele lui
şi să mă joc cu mine de-a tata.
era fain pentru că aşa era în sfârşit şi el cu el
şi mă gândeam că poate şi el s-a găsit într-o noapte
sub plapumă şi că acum stă cu sine
în cel mai bun costum al lui
în afară de cel cu care s-a mutat sub pământ
la un pahar cu lapte
și discută despre fotbal, despre muncă, despre mama, despre mine
am dat jos de pe mine costumul lui
eram în pielea goală şi mă gândeam să încerc halatul lui de baie
în care a stat în cluj la spital
când nu ştiu ce m-a apucat
şi m-am împins aşa din glumă în dulap
şi am închis uşa după mine

era să fac pe mine în întuneric
am început să țip la mine
să mă las afară
să nu mă mai prostesc
că nu o să mă iert niciodată pentru asta
dar apoi am simţit mirosul tatălui meu
şi m-am liniştit
am început să îl caut
în fiecare colţ al dulapului
în fiecare buzunar
în fiecare glugă
şi de la atâta mişcare
şi de la atâtea atingeri
prima dată în viaţa mea
mi-am dat drumu-n întuneric
am deschis uşa dulapului
când am auzit că nu
mai scot nici un sunet din mine
râdeam ca un prost
credeam că am făcut o glumă bună
când m-am văzut acolo
îngropat sub hainele lor grele.
un fluid străveziu
pe halatul tatălui meu
prin care se vedea şi mai bine
jegul.