Nora Iuga
Nora Iuga s-a născut pe 4 ianuarie 1931. Este poetă, prozatoare, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN Club. A publicat în jur de 20 de volume de versuri, printre care: Vina nu e a mea (1968); Captivitatea cercului (1970; retrasă din librării și biblioteci, având interdicție de publicare timp de șapte ani); Opinii despre durere (1980); Inima ca un pumn de boxeur (1982, 2000); Piața cerului (1986); Dactilografa de noapte (1996, 2010); Spitalul manechinelor (1998, 2010); Autobuzul cu cocoșați (2001, 2010); Petrecere la Montrouge (2012); Câinele ud e o salcie (2013). Volume de proză și poezie traduse în străinătate: romanele Sexagenara și tânărul (în Germania, Spania, Italia, Franța, Slovenia, Bulgaria), Săpunul lui Leopold Bloom și Hai să furăm pepeni (în Bulgaria) și volumele de poezie Capricii periculoase (antologie, în Germania și Slovenia), Autobuzul cu cocoșați și Poem de octombrie (în Germania), Inima ca un pumn de boxeur (în Franța), O inimă venind pe picioroange (în Elveția). A tradus peste 30 de titluri din Nietzsche, Strindberg, Celan, Jünger, Günter Grass, Elfriede Jelinek, Herta Müller etc. Ascultă cum plâng parantezele, Cartea Românească (2016) este ultima carte de poezie publicată, distinsă cu premiul Cartea de Poezie a anului.
Iordanul și împărăteasa cele mai frumoase iubiri sunt înainte de ridicarea cortinei când se desfac cețurile când pescărușul se apropie de apă și apa se boltează* puțin să-i fie mai aproape așa lingea Iordanul genunchii rotunzi ai micii împărătese dar eu iau două mere le pun pe masă le compar unul strigă mai tare mă aflu în al patrulea tablou patru e un număr frumos ca un scaun țipătul unei frâne și tu unde ai să fii când în ochiul meu o să apară crăpătura un bărbat mic și roșu de înălțimea unui pahar cu vin lingându-mi unghia să mi-o-nmoaie să mi-o smulgă ușor de pe deget cum alunecă în noapte țipătul prelung al unei frâne care împarte câinele în două mai departe mai departe nu mai știu ochiul tău era sau becul albastru de la măcelărie tot ce am uitat mă așteaptă în cer sau în iad cum așteaptă plăcerea între dinte și carne să spunem că acele fripturi acele sosuri s-au alterat să spunem că nici o vârstă nu-l mai poate trișa pe Dumnezeu și mai departe cine-ți întinde fardul pe față cine se mai preface că vrea și iubirea e un ferăstrău vorbim de șase ore și optsprezece minute nu din inerție vorbim cum zice armeanul din Minsk vorbim cu ficatul cu splina cu degetele de la picioare cu lăcomia aia roșie ca o ciupercă încinsă pe plită și brusc se rupe frânghia în punctul maxim cât poate duce o frânghie plină de cămăși înghețate și iubirea e un ferăstrău și capetele atârnă răvășite ca toate fricile la un loc ca niște fețe stâlcite în bătaie în care nimeni nu e atât de nebun să creadă că s-a născut a doua oară gol ca un pistol între pândă și moarte cine-i un băiețel sfârșitul are începutul întors pe dos ca un palton uzat îmi vine să spun are douăzeci și cinci de ani e frumoasă eu am nouă vorbesc sub pământ și nu m-aude număr cuvintele până la capăt nu înțeleg de ce mi se subțiază picioarele