Iulia Modiga

 
 
„Pionierat” publicistic în ,„Stare de urgență”, ,„Revista la Plic” și „Tiuk!” (nu pune la socoteală revista „Examene”, în care i-au apărut fragmente de nuvele, în prag de Capacitate). Scrie studii, articole științifice despre mișcări sociale și Republica Moldova, știri, e-mail-uri succinte, proiecte pentru românii de pretutindeni. A câștigat ediția din 2014 a „Incubatorului de condeie”. A debutat cu volumul de poeme „Bagdad” (Ed. Karth, 2015), în legătură cu care s-au publicat vreo două cronici (în „Vatra” și „Convorbiri literare”). Activistă pentru Unire. Sociolog, jurnalist, în fișa postului: „expert”.
 
 
 
 

 

 
fluturii de noapte încep să zboare în a doua parte a primăverii
când noi iernăm dincolo de storuri,
între un serial românesc și programul delicate al mașinii de spălat,
lipsiți de răbdare. pe fiecare aripă se află câte un ochi, pe fiecare limbă câte un proiectil.
tot ce vedem aici și spunem acum poate fi folosit împotriva noastră.
ne scuturăm capetele de polen. stingem televizorul. întindem rochii și cămăși, oamenii zilei.
ne acoperim,
suntem acoperiți.
 
 
 
ce cred

am sâni de cenușă, dar evoluția mea este bună, este pulbere
de măduvă osoasă zdrobită, piele, cartilaj și alte subproduse de origine animală,
material durabil. am intenții vicioase, care luminează scara blocului, adăpostul.
ce viu luminează evoluția mea bună! protectoare precum cearșaful cu care mă acoperi seară de seară, ca vecinii să întoarcă privirea, doarme somn liniștit, miroase a ureche fierbinte.
 
 
 
merg la chioșcul din colț și te alung

ca pe un gând despre inflație. iubirea aproapelui este prima treaptă spre mântuire:
n-o urc. îmi trebuie covrigi frăgeziți în vin ca să pot încheia ziua pașnic. salut un vecin, lovesc
o pietricică. pot mai mult.
dezvolt un sentiment oligarhic de mai mult.

asta a fost
când prietenilor nu le aprindeam lumânări decât la aniversări

acum
țin tare de tine

până se încheie.
 
 
 
în fiecare dimineață

urc treptele cu frică să nu strivesc ceea ce o fată cu păr întunecat urmărește
concentrată, pe prima treaptă sau a doua, niciodată mai sus.
angajamentul nostru bilateral funcționează:
îmi dau silința să pășesc aerat,
la capăt voi prinde rădăcini.

oriunde mă așez, nimic nu se leagă de mine.

frunțile noastre vorbesc o limbă de veghe. trecutul vine să ne rupă în bătaie.
rămân puține cuvinte,
niște boscheți.
 
 
 
artizanal
îmi ung corpul. anii sunt bine întinși. îmbrac o plasă de insecte.
încalț pantofii stiletto. mă încălzesc în marsupiul tigrului meu tasmanian.
sirenele orașului tac. generația lor cedează în fața generației noastre.
întors dintr-o călătorie exotică, fiul unui inginer în fizică nucleară pregătește breaking news-ul:
bruxelles, istanbul, nisa, münchen, berlin, londra, sankt-petersburg, stockholm, paris, manchester
aeroportul, centrul comercial, parcul, sala de spectacole, podul, stația de metrou, restaurantul
etc.
etc.
aud țipetele. îmi astup gura cu ambele palme. animalul crepuscular se trezește și mușcă.

 

traducere de Arina Rotaru

night butterflies start flying in the second half of spring
when we spend the winter beyond roller blinds,
between a Romanian TV series and the “delicates” setting on the washing machine,
devoid of patience, we carry an eye on each wing, a projectile on each tongue.
everything we see and say here can be used against us.
we shake pollen off our heads. we turn off the TV. we lay out dresses and shirts, the people of the day.
we cover up,
we are covered.

what I think

i have ashen breasts, but my physique is good, made out of crushed
bone marrow, skin, cartilage and other byproducts of animal origin,
enduring material. i have vicious intentions, which illuminate the entrance to the block of flats, the shelter
how brightly does my good performance scintillate in the dark! protective as the sheets you cover me with night by night,
so that neighbors need to turn their gazes, it sleeps peacefully, it smells of hot ear.