Mina Decu
© Karina Ciurus
Mina Decu is a Romanian language poet and translator whose debut book of poetry Desprindere (Detachment) won the „Mihai Eminescu” Opus Primum Prize. In 2018 she received the „Tânărul poet al anului 2018” (“Young poet of 2018”) award as well as the debut prize in the National Festival of Poetry „Colocviile George Coșbuc.”
from Desprindere
by mina decu, Charmides, 2018
translated by raj chakrapani and anca roncea
23.
In my mind I was telling him about trees about horizontal rainfall
about slides of imaginary lands and about the last time when I thought
I had found my soul mate and I had shivers for a month I studied
closely the anatomy of silence so that when I look at him and see the
sharp cut of his jaw I don’t think about what might happen if it came
to be only the two of us and I wouldn’t be afraid that a deer could
jump out of a bush my hands could grip the wheel that I would get
nervous and curse my fate turning my head to the side with the sound
of a stump broken into two not exactly equal parts then I think about
what it would be like if I wasn’t there anymore and I don’t smile I turn
my head towards him and not even a splinter detaches out of the
silence I realized my strongest desire is to knit him a cap a sweater
gloves scarf and let thread cut through my flesh to know I paid with
blood the ride to the most intimate hollows of an absurdity bearing on
its shoulders memories my childhood and the dream
(I was talking to him about him in my mind:) We wake up around
a tub fills up a glass empties and a piece is on repeat we’re sitting
comfortably people who pretend to understand you everything I’d
want is to be next to you between two cats and a stiff drink and dusty
books you keep waiting every time for a darkness or something to
show you things as you want them to be in a foggy halo moon big very big
so big you would ask yourself bizarelly and absurdly if aliens
invaded us to each their own a cock that crows at 1 AM and perfumes
tens of minutes standing talking nonstop and I’m so sorry that I have
to go where are you now no no longer here
23
23.
în mintea mea îi povesteam despre arbori și despre
ploi orizontale despre alunecări de tărâmuri imaginare
și despre cum ultima oară când am crezut că mi-am
găsit sufletul pereche am avut o lună de frisoane apoi
am studiat îndeaproape anatomia tăcerii că asta mă
face ca atunci când îl privesc și-i văd tăietura aspră a
maxilarului să nu mă gândesc la ce s-ar putea întâmpla
dacă noi doi am rămâne singuri pe lume să nu-mi fie
teamă că dintr-un tufiș ar putea oricând ieși o căprioară
că mâinile s-ar strânge pe volan că aș simți trepidații și
mi-aș blestema soarta întorcându-mi capu’-ntr-o parte
cu un zgomot de butuc spart în două bucăți nu tocmai
egale apoi mă gândesc la cum ar fi dacă nu aș mai fi
acolo și nu zâmbesc îmi întorc înspre el capul și din
liniște nu se desprinde nici măcar o așchie și îmi dau
seama că dorința mea cea mai mare ar fi să îi pot tricota
o căciulă un pulover mănuși un fular și ața să îmi taie
în carne să știu că am plătit cu sânge cursa către cele
mai intime cotloane ale unei absurdități ce-mi poartă
pe umeri amintirile copilăria și visul
(îi vorbeam despre el în gând:) ne trezim lângă o cadă
care se umple un pahar care se golește și-o piesă pe
repeat stăm bine oameni care pretind că te înțeleg tot
ce aș vrea ar fi să fiu lângă tine între două pisici un
pahar de tărie și cărți care stau în praf aștepți ca de
fiecare dată un întuneric ceva care să-ți arate lucrurile
așa cum le vrei tu într-un halou cețos de lună mare
foarte mare atât de mare încât să te întrebi aberant
și absurd dacă nu cumva ne-au invadat extratereștrii
fiecare cu ale lui și cu un cocoș care cântă la 1 noaptea
și parfumurile zecile de minute în picioare vorbitul
non-stop și ce rău îmi pare că trebuie să plec pe unde
ești acum no no longer here
24.
I will never know what is going on with him I already made peace with
this thought the weirdest part is that I never felt afraid of his silence of
his barely visible tension at some moment his gaze ahead his strange
friendship with all sorts of people sometimes simple sometimes
dubious people that we met on sporadic stops and who appeared out
of the blue at our table next to the shelf of products we were looking
at or simply at the edge of the road they all seemed to respect him in a
way that surprised me I was amazed moreover as I had no idea what
else he did outside of driving the truck that had become my home why
was he driving it what did he carry behind I never saw anything and
neither did I care where he drove it or for whom he worked he would
only exchange a few words with them most were monosyllabic
answers he seemed to look through them as they watched him with
submission in their eyes no not fear not in them I didn’t see fear as I
wasn’t afraid of him either respect respect and a kind of adoration I
watched them and in the middle of my chest a lump formed in the
middle of which there was a core of light that made my body vibrate
and maybe my eyes burn in a much more strange way than it would
have seemed to me whatever happened between him and any other
man he’d meet on the road because each time one of these people
looked me in the eye I saw them going pale with fear and leaning their
head down saying goodbye in a reverential way and disappearing back
where they came from returning to a life of which I would never know
anything about
(I used to imagine that:) I admitted that I’m afraid and it’s not ok
when your heart beats very fast and let’s see each other more often I
tell him yes for sure that’s what we say every time he agrees then when
we let go of the hug I can actually see the fear on his face even
desperation and I could swear I can see his tears that I then feel
forming in my eyes then I remember his little girl singing like a bird
her hair in wind on a balcony so close to a big heart
And I turned smiling at the signal like the ultimate psycho
25.
He had stopped at the edge of the silent road, got a coffee from the
vending machine five minutes earlier gave money to a child from
around there enough for one coffee and three more brought him only
one said thank you and he touched the back of his small and rough
hand now he got down from the truck he was smoking with one leg
on the stair it was as if he did not want to let go of it not for a minute
a second an instant not at all he made smoke streams he would break
by poking them with his Index finger I try not to look at him he had
become dear to me I looked somewhere else it was becoming evening
(I was talking to him about him in my mind:) like a punch in the face I
saw you standing in profile your blood freezes over I tell you I
remember how you were talking to me then like a punch in the face
your right leg twitched its connected to faith you said in the same
breath since I pulled away its as if he keeps trying to make me
straighten my path what am I supposed to do I just wanted to stick
you to stick me to the wall a slap another and nothing hurts more than
when you fixed your gaze on a strange point yes like a punch in the
face nothing nothing that’s what I told you It’s ok fuck this leg it’ll be ok
24.
n-am să știu niciodată ce e cu el m-am consolat deja
cu gândul ăsta cea mai ciudată parte e că niciodată
nu mi-a fost frică de tăcerea lui de încordarea lui abia
vizibilă din unele momente de privirea lui înainte și de
prietenia stranie pe care o avea cu tot felul de oameni
uneori simpli uneori dubioși pe care îi întâlneam în
sporadicele opriri și care apăreau ca din senin la masa
noastră lângă raftul de produse la care ne uitam sau
pur și simplu la marginea drumului cu toții păreau să-i
poarte un respect care mă surprindea mă uimea chiar
cu atât mai mult cu cât habar nu aveam cu ce altceva se
ocupa în afară de a conduce camionul care-mi devenise
casă de ce îl conducea ce avea în spate nu văzusem
niciodată și nici nu mă interesa unde îl conduce sau
pentru cine lucra schimba cu ei doar câteva cuvinte
cele mai multe răspunsuri monosilabice părea că
privește prin ei în timp ce ei îl priveau cu prosternație
în ochi nu nu frică nici la ei nu vedeam frică așa cum
nici mie nu-mi era frică de el respect respect și un soi
de adorație îi priveam și în capul pieptului mi se forma
un cocoloș în mijlocul căruia se afla un miez luminos
care îmi făcea trupul să vibreze și poate și ochii să ardă
într-un fel cu mult mai straniu decât mi s-ar fi părut
mie orice se întâmpla între el și oricare alt om întâlnit
pe drum pentru că de fiecare dată când unul dintre
oamenii ăștia mă privea în ochi îl vedeam albind de
spaimă și lăsând capul în jos luându-și la revedere
reverențios și dispărând de unde apăruse întorcându-se
la o viață despre care nu aveam să aflu vreodată
(îmi imaginam că:) am recunoscut că mi-e frică și că nu
e bine atunci când îți bate inima foarte tare și hai să ne
vedem mai des îi zic da sigur așa zicem de fiecare dată
aprobă și apoi când ne desprindem din îmbrățișare
chiar îi pot vedea teama pe figură chiar disperarea și
aș putea să jur că îi văd și lacrimile pe care i le simt
apoi formându-mi-se-n ochi îmi amintesc apoi fetița
lui cântând ca o pasăre cu vântul în păr pe un balcon
atât de aproape de o inimă mare
și m-am întors rânjind la semnal ca ultimul psihopat
25.
oprise la marginea drumului tăcut își luase o cafea de
la un automat cu cinci minute mai devreme dăduse
bani unui copil de pe-acolo cât de-o cafea și de încă trei
îi adusese doar una spusese mulțumesc și-i atinsese
dosul palmei micuțe și aspre acum coborâse din
camion fuma cu un picior pe scară nu voia parcă să se
desprindă nici măcar un minut o secundă o clipă deloc
făcea rotocoale din fum pe care le strica strecurându-și
în ele degetul arătător încercam să nu-l privesc îmi
devenise drag mă uitam în altă parte se însera
(îi vorbeam despre el în gând:) ca un pumn în față
te vedeam stăteai în profil îți îngheață sângele îți zic
îmi amintesc cum îmi ziceai atunci ca un pumn în
față îți zvâcnea piciorul drept are legătură cu credința
ziceai tu tot atunci de când m-am îndepărtat parcă tot
încearcă să mă facă să-mi îndrept calea ce crezi c-ar
trebui să fac voiam doar să te să mă lipești de perete
o palmă alta și nimic nu doare mai tare ca atunci când
îți fixezi privirea într-un punct străin da ca un pumn în
față nimic nimic așa ți-am zis nu face nimic dă-l dracu’
de picior își revine el