Tiberiu Neacșu

 
 
 
Tiberiu Neacșu e poet și traducător, autor a două cărți. Selecții din poemele lui au fost traduse (și publicate) în engleză, franceză, spaniolă, portugheză, italiană, catalană, arabă, turcă. Îi plac sarmalele și poezia lui Frank Bidart.

Poemul liftului
 
Și după ce le-am spus pe nume și m-ai asigurat că nu există,
m-ai adus în casa lor și i-ai lăsat să-mi miroase mâinile.

Și mare mi-a fost mirarea când nici tu nu aveai
mâini, nici nume, doar

Cuie, mese, un cufăr pe care scria FRAGIL –
cu siguranță cineva ține acolo trecutul.

Și am plâns ca un copil cu muci, cu sughițuri
și uite așa-mi făceau umerii mici.

Bomboane, jucării erau pentru ei
remedii pentru un copil cu sughițuri.

I-am lăsat, nu am mai recunoscut nimic.

Apoi le-am spus pe nume și m-ai asigurat
că n-o să-i lași să-mi miroasă mâinile.
 
 
Darul
 
fratelui meu
 
Îți scriu din mațele unei balene albastre. Mici
câmpii verzi apucă lumina și-ntorc oceanul
pe dos. Cai neîmblânziți aleargă prin iarbă

și aruncă praf de păpădii peste câmp din copite.
Mai încolo, pe cărare, copiii bat mingea, părinții
fac paharele să ciocnească disperat.

Broaștele se urcă pe frunze de lotus și orăcăie
aceleași cuvinte din generație în generație. Fii
atent la țânțari – îți sufocă pielea și devorează

globulele roșii cu poftă. Libelule, transparente
și lucide, visează că sunt altceva care se visează
libelule. Un crin răsare de sub pământul negru

incandescent. Aici și-acolo, pe iarba proaspătă,
căpușe și buburuze apucă țărâna și fac țăndări
soarele. Melcii se-ascund cu întunericul

de sub pleoape. Râmele adună cercuri de corpuri
cafenii, șopârlele îngheață, se-ncălzesc, și-și
pierd cozile și echilibrul pentru un timp.

Îți aduc acest plancton să-l păstrezi în palme –
un glob și atâția ani irosiți.