Romulus Bucur

Romulus Bucur (n. 1956, Arad). A publicat volumele de poezie: Cinci (Five), cu Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin & Alexandru Muşina, 1982; Greutatea cernelii pe hîrtie (Ink’s Weight on Paper), 1984; Literatură, viaţă (Literature, Life), 1989; Dragoste & Bravură (Love & Bravery), 1995; Cîntecel(e). Fast-food Poems (Ditties), 1998; Cărticică pentru pisică (A Pamflet for the Cat), 2003; Poeme alese 1975 – 2005 (Selected Poems, 1975-2005), 2008; O seamă de personaje secundare (A Score of Secondary Characters), 2009; Arta războiului (The Art of War), 2015; Poetry at Annaghmakerrig (with Mircea Cărtărescu), Dublin, Dedalus Press, 1996; Ditty / Cîntecel, London, Slow Dancer Press, 1998. Este poet, eseist, traducător, redactor-şef adjunct al revistei „Arca”, Arad; predă literatură comparată, creative writing & traducere literară la Universitatea Transilvania din Brașov.

Cubulețe de slănină

bunicul tăia cubuleţe de slănină
& le aşeza pe
                   cubuleţe de pîine
explica scoţînd brînza topită	  din tub
acesta e nenea roşie   iar acesta nenea ţelină
nu se supăra cînd puneai biscuit după
biscuit în cana cu cacao şi se făcea un terci
de care nu mai voiai să te atingi	între timp
a murit	       (cu toţii facem asta chiar
dacă nu ne place să ni se amintească)

faci cafele dimineaţa în bucătărie	la radio
zice că a murit leonard cohen	        îţi permiţi
o lacrimă sau două totuşi cafelele au ieşit
deşi nu poţi defini termenul	        perfecte

***

 
  stai cu moartea la masă	beţi
  o cafea sau un pahar de băutură (tare fireşte)
  are o înfăţişare androgină	se potriveşte
  sexul 
cu
  preferinţele sexuale
                      ale oricui

  staţi de vorbă ca doi prieteni care
  nu s-au văzut de multă vreme
  o seamă de banalităţi amabile
  nu ţi-e teamă	          ai citit
  hagakure   nu despre asta e vorba totuşi
  lumina e aceea a unei prelungi după-amiezi
  pe care n-o dă de gol decît cadranul ceasului

  te loveşte revelaţia că sfîrşitul lumii va veni
  într-o duminică după-masă
  cînd oricum nu iese nimeni din casă

***

moartea apasă pedala maşinii de cusut   strecoară
suveica printre iţe  mai face o împunsătură
în broderia abia începută
                           uliţele strîmte şi întortocheate
dau într-o piaţă mică	    prăvălie lîngă prăvălie
o cafenea la umbra unui platan	     de pe un zid
te priveşte o pisică  te aşezi îţi aduce numaidecît
o cafea un pahar cu apă rece şi unul mai mic cu raki
dispare   e aburul din cafea tremurul frunzelor
                                               platanului
privirea ştiutoare a mîţei  statuia unei fete
                                            întoarse cu spatele

***

moartea e o fetiţă drăguţă   cu care
te jucai la grădiniţă	i-o arătai ţi-o
                                          arăta
cînd vă punea la somnul obligatoriu
de după-amiază	               apoi
ca o străfulgerare ţi s-a părut că îi revezi
o trăsătură sau alta pe chipul cîte unei fete
cu care te-ai întîlnit odată

îi simţi urma ca o dîră
de parfum în cîte o casă
care nu te vrea
(altfel spus nu-ţi găseşti
locul printre lucruri   ţi-e
teamă de farmecul lor vechi)

pleci fără să laşi noua adresă

locul e perfect impersonal
o cameră de hotel
înainte de sosire	după plecare

...........................................
	
pluteşti liniştit cu faţa în jos
în jur roiuri	    de peştişori

dimineaţa e un pic ceţoasă	marea
e liniştită   sau cu valuri mici