Povestea aia.
 
Odată
soția unui bogătaș zăcea pe patul de moarte
și-i zicea fiicei sale Cenușăreasa:
Fii devotată. Fii bună. Apoi o să-ți zâmbesc
din rai de pe marginea unui nor.
Bărbatul și-a luat altă soție care avea
două fiice, destul de drăguțe,
dar cu inimile ca sulfura de zinc.
Cenușăreasa era servitoarea lor.
Dormea pe vatra cu funingine-n fiece noapte
și se plimba arătând ca Al Jolson. (3)
Tatăl ei aducea cadouri acasă din oraș,
bijuterii și rochii pentru celelalte femei,
însă doar o ramură de copac pentru Cenușăreasa.
Ea a plantat acea ramură pe mormântul mamei sale
și acolo a crescut un copac pe care stătea un porumbel alb.
De fiecare dată când își dorea ceva,
porumbelul i-l lăsa ca pe un ou pe pământ.
Pasărea e importantă, dragilor, așa că băgați de seamă.
 
Apoi a venit balul, după cum știți.
A fost un târg de nuntă.
Prințul își căuta nevastă.
Toate, mai puțin Cenușăreasa, se pregăteau
și se-mpopoțonau pentru marele eveniment.
Cenușăreasa implora să meargă și ea.
Mama ei vitregă a aruncat o farfurie cu linte
în cenușă și a zis: Adun-o
într-o oră și vei merge.
Porumbelul alb și-a adus toți prietenii;
toate aripile calde ale ținutului au venit
și-au adunat lintea într-o clipită.
Nu, Cenușăreaso, a zis mama vitregă,
nu ai haine și nu știi să dansezi.
Așa stă treaba cu mamele vitrege.
 
Cenușăreasa s-a dus la copacul de la mormânt
și a strigat ca o cântăreață de gospel:
Mama! Mama! Porumbița mea,
trimite-mă la balul prințului!
Pasărea a lăsat să-i pice o rochie aurie
și niște pantofiori delicați de aur.
Un pachet destul de mare pentru o simplă pasăre.
Așa că s-a dus. Nimic surprinzător.
Mama ei vitregă și surorile nu au
recunoscut-o fără chipul ei de cenușă
și prințul a luat-o de mână pe loc
și n-a mai dansat cu nimeni toată ziua.
 
Cum s-a lăsat noaptea ea s-a gândit că ar fi mai bine
să plece acasă. Prințul a condus-o acasă
și ea a dispărut în porumbar
și chiar dacă prințul a luat un topor și l-a
spart, ea dispăruse. Înapoi la cenușa ei.
Întâmplările astea s-au repetat timp de trei zile.
Oricum, în a treia zi prințul
a acoperit treptele palatului cu ceară de cizmărie
și pantoful de aur al Cenușăresei s-a lipit de ea.
Acum va afla cui i se potrivește pantoful
și-și va găsi pe viață ciudata dansatoare.
S-a dus la casa lor, iar cele două surori
erau încântate fiindc-aveau picioare frumoase.
Cea mai mare s-a dus într-o cameră să probeze pantoful,
dar degetul mare-i stătea-n cale, așa că pur și simplu
l-a tăiat și și-a pus pantoful.
Prințul a plecat călare cu ea până ce porumbelul alb
i-a zis să se uite la sângele care-i tot picura.
Așa stă treaba cu amputările.
Nu se vindecă dintr-o suflare.
Cealaltă soră și-a tăiat călcâiul,
dar sângele a vorbit cum face sângele.
Prințul începuse să obosească.
Se simțea ca un vânzător de pantofi.
Dar a mai încercat o dată.
De data asta Cenușăreasa a încăput în pantof
ca o scrisoare de iubire-n plicul ei.
 
La nuntă
cele două surori au venit să-i intre-n grații,
iar porumbelul alb le-a ciugulit ochii.
Au rămas două goluri
ca niște linguri de supă.
 
Cenușăreasa și prințul au trăit,
se spune, fericiți până la adânci bătrâneți,
ca două păpuși într-o vitrină de muzeu,
niciodată deranjați de scutece sau praf,
niciodată contrazicându-se cât se fierbe-un ou,
niciodată spunând aceeași poveste de două ori,
niciodată făcând burta vârstei de mijloc,
zâmbetele lor dragi întipărite pe vecie.
Ca gemenii Bobbsey. (4)
Povestea aia.

_

(1) Loterie este traducerea aleasă pentru „Irish Sweepstakes”, care a fost una
dintre cele mai mari loterii promovate pe plan internațional, autorizată de
guvernul din Irlanda în 1930 pentru a veni în sprijinul spitalelor irlandeze.
(n. trad.)

(2) Bonwit Teller a fost un lanț de magazine de lux fondat în New York
în 1895 și care a dat faliment în 1990. (n. trad.)

(3) Al Jolson (1886 – 1950) a fost un celebru cântăreț, actor și comediant
american. Obișnuia să interpreteze pe scenă pictându-și fața cu vopsea
neagră, mai ales când cânta jazz și blues, fiind împotriva stereotipiilor
rasiste, luptând împotriva discriminărilor și atrăgând atenția asupra
celor care au inventat jazzul. (n. trad.)

(4) Bobbsey Twins sunt personajele principale din seria de cărți a cărei
autoare este Laura Lee Hope (de fapt un pseudonim sub care scriau mai
mulți autori). Cărțile relatau poveștile a două perechi de gemeni din familia
Bobbsey (Nan și Bert, Flossie și Freddie); în engleză, este folosită expresia
„a fi ca gemenii Bobbsey” pentru a sugera două persoane care petrec mult
timp împreună, având gesturi și trăsături asemănătoare. (n. trad.)