Simona Nastac
Simona Nastac studied Art History and Theory in Bucharest and holds an MA in Creative Curating from Goldsmiths University, London. She has curated exhibitions and live events in London, Seoul, New York, Saint Petersbug, Prague, Shanghai, Cluj and Bucharest, and has written numerous reviews and essays for Romanian and international art magazines. From 2006 to 2013 she was Head of Arts at the Romanian Cultural Institute in London. She is commited to critical, hybrid, collaborative and transgressive poetic and aesthetic practices able to shake the world. In a gentle way. In July 2017 she won the poetry debut contest “Alexandru Mușina – The King of Morning” given by Aula Magna Publishing House and the Faculty of Letters at Transilvania University of Braşov, and will publish her first volume in November this year. www.simonanastac.com
Simona Nastac a studiat Istoria și Teoria Artei la București și are un Master în Creative Curating la Goldsmiths College, Londra. A curatoriat expoziții de artă contemporană și evenimente live la Londra, New York, Seul, Praga, Sankt Petersburg, Shanghai, Cluj și București și a publicat numeroase articole de specialitate în presa românească și internațională. Între 2006 – 2013 a coordonat programele de arte vizuale, rezidență creativă, literatură, arhitectură și design la ICR Londra. Este interesată de practici poetice și estetice critice, hibride, colaborative și transgresive. În iulie 2017 a câștigat premiul de debut în poezie „Alexandru Mușina – Regele dimineții”, acordat de Editura Aula Magna în parteneriat cu Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov, iar primul său volum va fi publicat la editura Tracus Arte și lansat la Târgul Internațional Gaudeamus din acest an.
www.simonanastac.com

© Răzvan Dănăilă
across
God was given to me
a rushed epiphany
at Old Street tube
exit 3
smelling of fresh ink
and charity
like a civil servant on the brink of
retirement
the promise proved 1% less
sustainable
than my single ticket home, yet
no one has loved me
more
rising from among the dead
38
at the end, you handed me an apricot
originally from Azia, after Plinius
a thousand years later
I smashed its stone with a stone
without history, on the block’s stairwell.
the words leaned, arbitrarily,
to the left
a thousand years later, disenchanted,
flowers still blossom
before leaves, the only gesture
in a city
extinct
across
dumnezeu mi-a fost dat
– epifanie grăbită la stația Old Street
ieșirea numărul 3
mirosind a cerneală proaspătă
și caritate
ca un funcționar public în pragul
pensiei
promisiunea s-a dovedit cu 1% mai puțin
sustenabilă
decât biletul one way
back home, și totuși
nimeni nu m-a iubit mai mult
înviind din morți
38
la sfârșit, mi-ai întins o caisă
originară din Azia, după Plinius
o mie de ani mai târziu
i-am spart sâmburele cu o piatră
fără istorie, în scara blocului.
cuvintele s-au înclinat, arbitrar,
către stânga
o mie de ani mai târziu, florile
încă apar înaintea
frunzelor, singurul gest
într-un oraș
extinct
eclipse
my friends are falling apart
sinful meat off the bone of the Last
Judgement
some count the days since
some go to the first available priest
some trade
their last wish on hard floors of unspeakable
love
some ask me
is there anything on offer?
a slash across the canvas
oilfields under
a black sun
eclipsă
prietenii mei se destramă, carne păcătoasă,
fâșii de pe osul judecății de-apoi.
unii numără zile de când
alții se-agață de primul duhovnic
câțiva dau la schimb un limb
o ultimă dorință
pe dușumele tari, din iubiri fără scop.
unii mă-ntreabă: tu ai vreo ofertă?
incizie-n piezișul pânzei
soare negru
câmpuri de petrol
AWOL
complicitate
o gaură-n talpă
alta într-o mânecă
acum pot să evadez
AWOL
complicity
a hole in the sole
another in the sleeve
now I can escape
undeva, prin preajmă, se-ntinde câmpia
m-am așezat de-a curmezișul patului
cu capul gravitând spre pata de cafea
din covor. 100% lână,
stil berber.
am început să-mi ghicesc
în urma de zaț rezistentă la Persil:
vei primi o moștenire
o treime pentru gaz, una pentru apă și
una să-ți suni părinții. să le spui că pluriperspectivismul
normativ – situațional – existențial
e o chestie. din cărți.
în realitate, părinții își privesc copiii
în ochi
fără să vadă
victimele
somewhere around the plain streches
I lay down across the bed
my head gravitating towards the coffee stain
on the carpet. 100% wool,
Berber style.
I tell my fortune
in the coffee grounds resistent to Persil:
you will receive inheritance money
one third for gas, one for water and one
to call your parents. tell them that pluri-perspectivism,
normative – situational – existential,
is a thing. from books.
in reality, parents look their children
in the eyes
without seeing
the victims